Eu sunt om cu principii!
Cine nu este?
…Oricine are altele decât cele în care cred eu!
O valoare-două valori, bune-rele, implicite explicite. Cam așa se poate analiza cuvântul valoare ca parte de vorbire. Impactul pe care cuvintele etichetate drept valori îl au dincolo de ceea ce putem exprima rațional și rece transcende simplitatea cuvântului. Fericire, integritate, sănătate, respect, armonie, excelență, prietenie, încredere, chiar și iubire sunt doar câteva exemple de cuvinte care se referă la valori și care, în viața de zi cu zi, ne urmăresc și ne generează preocupări, conflicte sau provocări.
N-am întâlnit niciodată până acum vreun om care să nu aibă principii sau filozofii personale de viață. Mai mult, la nivel de principii și de filozofii, claritatea și vigilența tuturor oamenilor este maximă și nu ezită nicio clipă să le apere dacă simt că este ceva care le amenință sau care le pune în dubiu. La fel însă, nu am întâlnit niciun om care, atunci când se prezintă, să spună care sunt valorile în care el crede. Șansa să spună care îi sunt principiile de viață poate fi ușor mai mare, dar, și în acest caz, un om care își punctează principiile fără să i se ceară rareori o face din asertivitate. Acest tip de atitudine ascunde multă dorință de dominare, de superioritate sau poate fi o tactică de poziționare și de aparent control.
Care este diferența dintre principii și valori? Despre principii tindem să vorbim, să le numim, mai ales pentru că, în capul nostru, ele fac legătura cu un sistem personal de valori. Despre valori simțim aspirațional, dar rareori vorbim explicit. Nu este bine sau rău, dar spun că poate fi mai eficace dacă am vorbi explicit. Principalul motiv pentru care nu o facem nu este că nu ne plac beneficiile eficacității personale, ci că încă nu am descoperit, educat și antrenat organul cu această funcție.
Spre exemplu : „Eu sunt om de cuvânt și mă aștept ca toată lumea să fie la fel” este un tip de principiu, oarecum complet. Ne poate scăpa din vedere faptul că acela care simte nevoia să îl afirme o face atunci când are nevoie de integritatea altora vizavi de promisiunile sau de angajamentele lor. Singurul motiv pentru care cineva dezvoltă un astfel de principiu este frica de a nu fi dezamăgit, nicidecum pentru că are ca valori integritatea, respectul sau armonia. Dacă doar pentru câteva secunde fiecare dintre noi s-ar gândi la valoarea adevărată din spatele principiului pe care simțim că vrem să îl punem la lucru, strategia de interacțiune cu cei din jur s-ar schimba fundamental. Întâi va fi complicat, deoarece necesită un efort suplimentar din partea noastră, apoi ne-am schimba în bine, dacă nu chiar în valoarea însăși în care credem. „Este responsabilitatea mea sa mă înconjor de oameni integri, pe care să mă pot baza” este un principiu mult mai curat și mai sănătos decât cel anterior.
La fel se întâmplă lucrurile și în organizații. Vrem să promovăm încrederea, dar oamenii mai și greșesc și atunci sistemele și infrastructura în care ne așezăm pentru a funcționa vor avea la bază mai degrabă principii restrictive, care să evite eroarea, nu principii asertive care să scoată maximul din potențialul oamenilor în condițiile unei erori acceptate. Culmea, dintr-o filozofie bazată pe eroare zero, șansa ca eroarea să fie chiar zero este mai mică decât în situația în care ne vom propune să scoatem maximul de potențial în condițiile unei erori acceptate.
Spre exemplu, siguranța este o valoare ce reglementează infrastructura de transport, de orice natură ar fi ea. Infrastructura și principiile de funcționare care pun la lucru valoarea siguranță în industria aeronautică nu țin cont, în principal, de faptul că piloții de avion vor greși, ci de faptul că sunt profesioniști excepționali care știu să gestioneze absolut toate situațiile critice cunoscute în profesia lor, care se antrenează permanent și, pentru care, la rândul lor, siguranța este o valoare pe care o trăiesc explicit și cu maximă responsabilitate. Cumva este un exemplu de antrenament consecvent despre cum valoarea este și pusă în practică în modul cel mai asertiv și cel mai lucid.
Dacă întrebăm lumea în organizații despre respect, deși apare cuprins în mai toate seturile de valori care definesc intenția strategică a unei organizații, vom fi puși în fața celei mai mari provocări pe care transformarea culturii unei organizații o cere: alinierea oamenilor la valorile organizației.
Dacă am trece conștient cuvântul respect prin toată infrastructura unei organizații, de la felul cum se iau deciziile, cum se stabilesc obiectivele, cum participă sau nu angajații la ele, cum sunt construite sistemele de conducere a oamenilor, de la recrutare până la managementul performanței, de la felul cum sunt definite rolurile sau activitățile pe care un angajat le are de făcut și până la felul cum oamenii sunt conduși, am vedea că procesul în sine este unul transformațional, nu doar din punct de vedere organizațional, ci și personal.
Singurul mod în care se pot evalua valorile este felul cum ele funcționează, iar valoarea principiilor este nulă dacă uităm de valoarea pe care o au de susținut. Deși, la nivel gramatical, valorile sunt substantive, la nivel principial, ele sunt verbe în toată regula.
Acest articol a fost publicat în revista Business Magazin pe 2 mai 2013 și face parte din colecția noastră de know-how și instrumente, care susține consolidarea unei culturi constructive și a unui leadership autentic in organizații.
