Este despre cum trebuie să mă comport ca să supraviețuiesc sau ca să îmi fie bine în această companie. Aceasta este cea mai pragmatică definiție a culturii organizaționale. E dincolo de manual. E viața din organizație.
Poate că trebuie să stau liniștit să îmi văd de treabă și să fac doar ce mi se spune, poate ar trebui să fiu mereu în gardă să nu mă prindă cineva descoperit pe vreun subiect, poate este valorizat să am mereu ultimul cuvânt, poate că lumea vede și apreciază grija pentru cei din jur. Oricare dintre aceste norme de comportament poate da cultura unei organizații.
Culturile se construiesc și consolidează în timp. Chiar dacă nu toți oamenii folosesc definiții complexe sau sunt pasionați de subiect, cum vorbesc ei despre organizația lor arată cultura de organizație. Cum descriu interacțiunea cu organizația lor sau cum descriu munca arată ce fel de cultură a dus la aceste concluzii.
O organizație constructivă va fi descrisă ca fiind profesionistă, munca aici vine cu provocări pe care oamenii le apreciază.
Organizația pasivă va fi percepută ca fiind birocratică și munca este constrângătoare.
Organizația agresivă pare ostilă în interacțiunile cu exteriorul și munca este foarte solicitantă.
