Despre noroc și despre oportunități

iuliana stan

Oportunitățile sunt decizii, nu sunt situații, iar norocul adevărat este ceva pregătit, nu spontan. Mă refer la norocul sau la oportunitatea care sunt sustenabile sau la oamenii despre care se poate spune de mai multe ori că sunt norocoși ori că sunt atenți la oportunități. Jucătorii profesioniști de poker pot fi oameni norocoși, pe când câștigătorul subit la loterie nu este neapărat norocos, ci doar un accidentat fericit pe termen extrem de scurt.

Norocul este o consecință a unui fel de a fi și acesta este singurul criteriu care face diferența între oamenii norocoși și cei nenorocoși. Simplist spus, un pesimist nu prea poate fi forțat să aibă noroc. Simplu spus, există o relație de cauzalitate între noroc sau sesizarea oportunităților și convingerile personale.

Multă lume își imaginează că oportunitățile sunt fenomene evidente. Însă cel mai adesea oportunitățile se văd doar atunci când ne uităm înapoi, pentru că, dacă ne uităm înainte vedem doar încercări. Așadar, oportunitatea este ceva permanent accesibil, nu doar ocazional, și este mai mult o decizie decât o întâmplare. Este mai ușor să vedem cu invidie norocul altora decât să vedem cu smerenie norocul în care suntem fiecare dintre noi cu siguranță, aproape în fiecare moment.

Dacă oportunitatea sau norocul sunt mai degrabă decizii, atunci capacitatea de a lua decizii este cea care trebuie antrenată, nu contemplarea în gol a stării ce va să vină. A lua decizii este despre sine și este greu, pe când a ne raporta la noroc ca la ceva din afara noastră ușurează aparent problema, pentru că responsabilitatea apare oriunde altundeva, mai puțin la sine. Mai mult, unde nu există noroc sau oportunitate, problemele sunt foarte multe și foarte mari. Oamenii norocoși nu au probleme sau au mai
puține nu pentru ca sunt norocoși, ci pentru că și le rezolvă singuri.

Decizia vine la pachet cu mult curaj, cu încredere smerită, cu informații atent adunate, cu asumare și cu participare, cu învățare, cu frustrare, cu atingerea și cu depășirea limitelor, măcar cu un pic de viziune, cu muncă multă și cu foarte multă disciplină, cel puțin în a căuta oportunități, dar nu numai, cu semnificația și cu relevanța efortului personal. Lipsa de decizie vine cu stare de confort, cu ne-deranj, cu contemplare, cu privirea în curtea vecinului, cu strugurii acri, cu blocaj, cu lene uneori sau cu pasarea responsabilității la alții, cu sentimentul de neadecvare, cu frica de greșeală, cu frica de risc, cu frica de penibil, cu frica de cei din jur.

Noi alegem oportunitățile și nu ele pe noi pentru că adesea, înainte, le percepem drept lecții dure sau măcar costisitoare, iar abia apoi ne dăm seama că, de fapt, au fost oportunități. Ca să ajungem să avem acces la oportunități și să le lăsăm să devină din ce în ce mai ușor ceea ce sunt, sinapsa care se produce și sesizează posibilele oportunități este intensiv antrenată. Este vorba despre antrenament de vigilență, de corelație, de analogii, de experiențe anterioare bine integrate, de deschidere, de curaj, de căutare de informații. Mai mult, oportunitățile, ca și marile trofee, nu sunt chiar pentru toată lumea când este vorba de ultima sută de metri, dar satisfacțiile sunt majore și în etapele de pregătire. Un alt aspect major în relația de cauzalitate cu norocul este și relevanța personală. Nu am cunoscut niciun om conștient de potențialul lui real care să nu se considere norocos, cum, invers, niciun om care se consideră fără noroc nu se gândește vreo clipă că drumul spre noroc stă în puterea lui. A ști că efortul tău face diferența și a ști că ceea ce ești este relevant aduce noroc și creează oportunități de la sine pentru că norocul este despre a-l vedea, nu despre a se arăta.

Oportunitatea este ceva extrem de logic, dar ține mai mult de logica intuiției. Fără intuiție nu există oportunitate, așa cum, fără logică, intuiția se diluează.

Logica adună intuiția, iar intuiția provoacă logica. Atunci când sunt lăsate împreună, lucrează virtuos, iar când una sau ambele frânează, cercul devine vicios și nici norocul nu apare. Dacă logica mai poate fi exersată, cu intuiția este mai greu pentru că numai după multe experiențe oamenii se prind de rolul ei și abia de atunci încolo este provocată conștient.

Acest articol a fost publicat în revista Business Magazin pe 23 septembrie 2013 și face parte din colecția noastră de know-how și instrumente, care susține consolidarea unei culturi constructive și a unui leadership autentic în organizații.

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments