Viciul și virtutea încrederii

Incredere

„Trebuie să îmi câștige încrederea” este una dintre cele mai lipsite de încredere afirmații pe care un om le poate face. Re-câștigarea încrederii poate fi un subiect, dar câștigarea încrederii este un nonsubiect.

Cum sunt oamenii care au încredere implicită în alți oameni și cum sunt cei a căror încredere trebuie câștigată? Care sunt diferențele dintre cele două categorii? Care sunt riscurile sau pierderile pentru fiecare dintre cele două poziționări? Care dintre cele două atitudini livrează performanță și care este mecanismul
prin care aceasta se produce?


Performanța în organizații este în strânsă legatură cu motivația, iar principalele surse de alimentare a motivației sunt semnificația a ceea ce fac oamenii și sentimentul de încredere în sine și în cei din jur. Dacă semnificația ține de conținutul a ceea ce este de făcut, încrederea ține de conexiunile umane care se creează într-o organizație. Astfel, un mediu în care încrederea în oameni este implicită este un mediu liber, tonic, de învățare și de asumare, pe când un mediu în care oamenii au de câștigat încrederea altor oameni este un mediu rigid, stresant, dominat de frică. Omul a cărui încredere trebuie câștigată este un om dezamăgit sau nemulțumit de lume din principiu și care translatează toate nemulțumirile personale asupra celor din jur. Omul care dă încredere celor din jur caută ceea ce este mai bun în fiecare om și știe că acolo este baza pe care încrederea se poate construi. Încrederea este despre reciprocitate, pe când lipsa de încredere este unilaterală.

Încrederea scoate ce este mai bun din oameni, lipsa de încredere scoate ce este mai rău sau, în cel mai fericit caz, scoate un bun minimal și securizator. Încrederea în oameni îmi deschide perspective, pot ajunge să descopăr calități, talente, vocații sau abordări noi, pe când lipsa de încredere mă ține doar în
propria perspectivă. A avea încredere în oameni ține de curaj, pe când a aștepta ca oamenii să îți câștige încrederea ține de frică. Curajul inspiră, iar frica blochează. Curajul este despre împreună cu ceilalți, pe când frica este doar despre sine.

A avea încredere în oameni ține de curaj,

a aștepta ca oamenii să îți câștige încrederea ține de frică.

Oamenii care vor ca încrederea să le fie câștigată creează un mediu antiseptic în care ceilalți sunt greșiți, răi sau anormali dacă nu se comportă conform propriului lor scenariu. Mai devreme sau mai târziu nu va mai fi nimeni dornic să le câștige încrederea și rămân destul de izolați. Mediul creat de cei care au încredere în oameni este unul firesc, de colaborare, de descoperire, de creștere. Încrederea dată este un
credit cu șansă mai mare să fie onorat, pe când lipsa de încredere este o intruziune cu șanse mari să fie plătită înapoi în același fel. Șansa să fiu dezamăgit de cineva căruia nu îi acord încredere este mult mai mare decât șansa să fiu dezamăgit de cineva căruia îi acord încredere. Mecanismul dezamăgirii este destul de simplu: având încredere, chiar și în cazul unui insucces, știu cum pot evalua corect situația data viitoare. Neavând încredere, îmi alimentez convingerea că nu pot avea încredere în lume și voi rămâne în același mecanism cu predictibiliate mare, ce-i drept, dar extrem de toxic.

Mesajul pozitiv pentru toată lumea, în legătură cu încrederea, este că aceasta este o convingere dobândită și nu înnăscută, deci poate fi schimbată. Măcar din curiozitate, putem testa dacă ne dezamăgesc mai mult oamenii în care avem încredere sau cei în care nu avem încredere din capul locului. Fiind dobândită, înseamnă că nevoia de încredere există în fiecare dintre noi, doar că la un moment dat am făcut alegerea de a o acorda sau nu. Atunci când nu acord încredere cuiva, practic, ceea ce fac este că iau din încrederea lui ca să îl forțez să și-o recupereze. Este un joc ușor nedrept și inegal pentru că mizează doar pe resursele și pe bunurile celuilalt.

Egalitatea apare atunci când, pentru a primi resursele celuilalt (disponibilitate, competență, responsabilitate, implicare) eu îmi pun pe masă încrederea.

Acest articol a fost publicat în revista Business Magazin pe 19 Aprilie 2013 și face parte din colecția noastră de know-how și instrumente, care susține consolidarea unei culturi constructive și a unui leadership autentic in organizații.

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments