O recenzie a cărții Grit, de Angela Duckworthy,, realizată de Răzvan Ogîrcin prin lentila circumplexului.
Angela Duckworth a făcut Harvardul. Și nu orice specializare, ci neurobiologia. Nu i-a ajuns, așa că a mai făcut un master la Oxford, în neuroștiințe. Tot nu a fost destul și a terminat un doctorat în psihologie la Universitatea din Pensylvania. Ca să fie totul ok, a obținut și o bursă MacArthur în 2013, „bursa geniilor”. Iar în 2016, după aproape 20 de ani de cercetare asiduă, a publicat Grit, carte care a stat în The New York Times bestseller list 20 de săptămâni. Și acum să procesăm următoarea informație – Angela Duckworth a auzit de nenumărate ori în timpul copilăriei și adolescenței sale aceeași și aceeași remarcă din partea tatălui său „știi, nu ești vreun geniu!”. Un tată care era extrem de îngrijorat de faptul că fiica sa, datorită unui bagaj inconsistent de talent, își va limita reușita în viață.
Angela nu numai că a reușit din plin, dar întreaga ei muncă s-a concentrat exact pe acest subiect – care este formula reușitei, cât este vorba despre talent, geniu și care este aportul adus de muncă, efort, determinare, pasiune. A devenit un specialist foarte apreciat în „psihologia reușitei”.
Succesul, în opinia sa, înseamnă de fapt o uriașă investiție de perseverență și pasiune, fără de care talentul, în orice dozaj, va fi sortit irosirii. Și pentru că „perseverență + pasiune” i s-a părut o formulare prea lungă, a inventat un cuvânt scurt, memorabil, eficace, de mare impact semantic – GRIT. În cele peste 300 de pagini ale cărții sale, Angela Duckworth pune sub lupă geneza GRIT-ului, relația de cauzalitate dintre acesta și succes, modalitățile de cultivare, de stimulare a GRIT-ului și legătura cu nivelul nostru de fericire. Fascinanta călătorie pornește de la personalitatea gritty și ajunge la cultura gritty și implicațiile ei. Deși izvorâtă din lumea academică, fiecare argument din carte fiind blindat de numeroase studii și cercetări științifice, GRIT este o lectură facilă, prietenoasă, fără sofisticări inutile de limbaj și (în buna tradiție a scriiturii americane de acest gen) doldora de exemple relevante care operaționalizează teza autoarei. Exemplele ne poartă din lumea sportului în cea a științei, din lumea jurnalismului sau a artei și până în tumultuosul ecosistem al mediului de afaceri. Întâlnim eroi gritty, viziuni gritty, atitudini gritty, legende urbane gritty, cariere gritty, retorică gritty.
Sedus de conceptul lansat la apă de Angela Duckworth, convins de calitatea argumentelor și istoriilor sale, am încercat să analizez care este rețeta GRIT-ului din perspectiva stilurilor constructive ale Circumplexului Human Synergistics, care sunt ingredientele magice, câtă Autodezvoltare, pasiune pentru Rezultate, principii Umanist-Încurajatoare sau porniri afiliative cuprinde acest termen nou-născut. Pe măsură ce înaintam în călătoria propusă de autoare, corelațiile dintre stilurile Constructive și GRIT se revelau într-o manieră profundă, autentică. Cu precizarea că în fiecare capitol, în căutarea „rețetei absolute” a GRIT-ului, am oscilat între diferite „doze” ale fiecărui stil.
Primul diagnostic venit rapid și clar este despre orientarea către Rezultate. GRIT-ul generează eficacitate personală, conduce către performanțe de excepție și mai ales indică un angajament total, uneori frizând comportamentul obsesiv, o înregimentare pe calea efortului asumat până la sacrificiu. Adică 99% transpirație, auto-disciplină, regrupări în bătăliile cu eșecurile de etapă, reziliență, încăpățânare constructivă și 1% talent. Cu dividende fabuloase în zona de performanță, dar care vin, de multe ori, după ani și ani de încrâncenare susținută pe frontul consecvenței. O bătălie în care un procent semnificativ al semenilor noștri ar spune – „renunț, nu mai are rost, nu o să ajung la capăt, nu mai am resurse, sunt epuizat, păcat”. Nu însă și omul GRITTY. El nu numai că acceptă provocarea unor standarde greu de atins, dar chiar își cultivă atitudinea de luptător, se hrănește din aceste standarde, respiră aerul aspirațiilor înalte, plecate dintr-o pasiune mistuitoare. Omul GRITTY are o viziune clară, motivantă, o declină în obiective de etapă cuantificabile, ambițioase, apoi își investește energia într-un ritual al efortului total, impresionant, învață lecția fiecărui eșec, o ia de la capăt. Nu își bate capul cu granițele vreunei zone de confort, nu își plânge de milă, nu parchează în dezolantul teritoriu al auto-suficienței. Și întregul proiect este abordat constructiv, optimist, fără ca această atitudine să excludă durerea firească, omenească, a unor înfrângeri, erori sau acțiuni ratate. Înălțimea viziunii și suprasolicitarea cerută de atingerea ei nu exclud deloc plăcerea călătoriei, atunci când este posibilă, deși nu este posibilă TOT timpul. GRIT este pasiunea pentru rezultat, deci vom pune în primul rând o maredoză din stilul Rezultate în rețeta lui.
Am ajuns apoi la capitolele care tratează geneza GRIT-ului, la momentele în care acest comportament se instalează în kitul nostru de funcționare. Angela Duckworth stabilește cronologia GRIT – apariția și cultivarea interesului, urmat de efortul adecvat (practica deliberată, de la auto-disciplina unor ritualuri zilnice până la experimentarea curajoasă a metodelor noi). Totul în slujba unui scop cu sens, de mare semnificație, alimentat în permanență de speranță. La aceste capitole am avut certitudinea adaosului de Autodezvoltare în rețeta GRIT-ului. Pentru că este vorba aici despre curiozitatea mobilizatoare, despre încrederea încăpățânată în capacitatea de a face lucrurile bine, despre maniera de abordare curajoasă a provocărilor, despre energie și entuziasm. Eroul GRITTY, așa cum îl descrie Angela Duckworth, are o sete uriașă de experiment, caută, încearcă, vânează oportunități de dezvoltare, asimilează, încearcă din nou. Întreaga sa atitudine inspiră progresul, sunt cucerite noi teritorii de know-how, inovația este la ea acasă, evoluția este palpabilă în fiecare etapă. Nu este doar pasiunea pentru rezultat, este și seducția căutării, a învățării, a dobândirii măiestriei.
Credeam că sunt aproape de finalul rețetei, mai trebuia doar să cuantific gramajul: cât avem Rezultate și câtă Autodezvoltare în GRIT. Capitolul „Scopul cu sens” mi-a arăt că eram pe cale să ratez un ingredient esențial al GRIT-ului. „Majoritatea oamenilor sunt atrași la început de ceea ce le place să facă și abia apoi își dau seama cum i-ar putea ajuta pe ceilalți prin intermediul intereselor lor” scrie Angela Duckworth. Dar întotdeauna își dau seama. Iar acel moment este declanșatorul unei adevărate vocații. „Începi cu un interes orientat mai degrabă către tine însuți, apoi înveți să exersezi cu auto-disciplină și într-un final să integrezi acea activitate cu un scop orientat către ceilalți”. Aproape toate exemplele Angelei din acest capitol converg către această concluzie – în etapa maturității sale, scopul GRIT este unul altruist, devine invariabil un „scop înalt” – „intenția de a contribui la binele celorlalți”. Se conturează astfel o altă latură definitorie a personalității GRITTY – dorința de a servi unui obiectiv generos, puterea de a inspira, efortul de a crea ceva care să aducă valoare, semnificație, evoluție, soluții – celorlalți. În această etapă de maturizare a viziunii GRIT, stilul Umanist-Încurajator își face loc fără ezitare în rețetă. De la optimismul și încrederea în puterea creatoare a oamenilor, până la puternica ancorare socială a scopului, abordarea GRITTY punctează consistent pe toată plaja principiilor Umanist-Încurajatoare. Punctul de plecare este interesul propriu, curiozitatea, însă finalul este întotdeauna „scopul înalt”. Superbă este declarația autoarei din acest capitol: „miza mea, care îmi conduce viața, este și va fi, până la ultima mea suflare, să folosesc știința psihologică pentru a-i ajuta pe copii să prospere”.
Fără să pot stabili cu precizie procentajul, GRIT îmi apare acum ca un comportament construit solid din trei stiluri Constructive: orientarea către Rezultate și Autodezvoltarea, cu o tușă esențială de Umanism-Încurajator. Să fie și Afiliere? m-am întrebat. Uneori da, alteori poate mai puțin. Personalitățile GRITTY se manifestă frecvent în cadrul unor echipe, construind relații profunde autentice, de cooperare. Putem remarca abilități interpersonale excepționale la multe dintre aceste personalități, spirit de echipă, resurse impresionante de oferire a feedbackului pozitiv, fără însă ca aceste manifestări să se constituie într-un scop în sine. Acesta rămâne întotdeauna scopul cu sens, scopul înalt. Găsim însă și destui lupi singuratici GRITTY, care ies în întâmpinarea celorlalți din bârlogul efortului lor asiduu doar atât cât este necesar pentru a-și culege sau valida informațiile. Pentru aceștia, Afilierea nu reprezintă un stil necesar (fără ca asta să îi transforme neapărat în morocănoșii introvertiți de serviciu). Afilierea mi s-a părut un ingredient valoros mai degrabă în cazul liderilor ancorați puternic în viața de echipă, acolo unde și abundența comunicării sau calitatea relațiilor poate face diferența. Cu alte cuvinte, revenind la metafora rețetei – sunt momente în care adăugăm și scorțișoară într-un capuccino, dar, de cele mai multe ori, gustul este perfect și fără ea.
Nu am radiografiat deloc GRIT-ul în corelație cu stilurile defensive, fie ele pasive sau agresive. Nu am văzut pe nimeni prezentând o rețetă din perspectiva ingredientelor pe care NU trebuie să le folosești. Iar GRIT-ul este la ani lumină de aceste stiluri. El presupune implicare și angajare enormă, de multe ori eludarea convențiilor și a regulilor, iar singura dependență certă este cea față de scopul înalt asumat. Unde să mai fie loc de stilul Aprobator, Convențional sau Dependent? Iar Evitarea este un cuvânt inexistent pe radarul posesorilor de GRIT (cred că ei ar înțelege mai degrabă comportamentul unor extratereștri decât stilul de gândire caracteristic Evitării).
Relația cu stilurile „roșii” ale GRIT-ului este mai subtilă. Uneori, analizându-l, te poate încerca o adiere de Perfecționism, în special în zona ritualurilor severe specifice practicii deliberate și a așteptărilor uriașe de la propria persoană, dar personalitatea GRITTY se va distanța întotdeauna de detaliile irelevante și de cele mai multe ori va învăța cu onestitate lecția greșelilor. Pot exista și momente de gândire critică excesivă, opoziționale sau accese pasagere de putere, dar ele sunt derapaje temporare, subsumate scopului real al GRIT-ului, rezultatul de adâncă semnificație. Stilul Competitiv poate intra într-un dialog viclean cu cititorul, în special în capitolul intitulat „o cultură GRITTY”, prin numeroase citate-capcană. Pete Carroll, antrenorul legendar al echipei Seattle Seahawks, un exemplu formidabil de echipă GRITTY, afirma: „noi căutăm oameni competitivi, de acolo pleacă totul” sau „tot ce facem este să ajutăm oamenii să devină concurenți redutabili”, iar autobiografia lui se numește de-a dreptul: „Win forever”. Dar tot Pete este cel care pune apăsat punctul pe i, într-un dialog memorabil: „dacă te gândești în termeni de cine câștigă și cine pierde, ratezi exact ESENȚA. „Filosofia lui de viață este auto-depășirea, provocarea propriilor limite, iar ceea ce contează este „MOTIVUL pentru care concurezi”. Scopul înalt, scopul cu sens. Mike Gervais, psihologul sportiv de la Seahawks, face o afirmație care m-a izbit în plin: „cuvântul competiție vine din latină; aproape literal, el înseamnă a te strădui împreună; la origine nu are nicio semnificație legată de înfrângerea altei persoane”.
Întregul capitol „O cultură gritty” este cireașa de pe tort pentru consultantul Human Synergistics. Un exemplu doar: o excelentă întrebare-diagnoză lansată de Jamie Dimon, CEO-ul de la JPMorgan Chase, referitoare la cultură și managementul unor companii: „mi-aș lăsa copiii să lucreze pentru ei?”. Dar este un capitol mult, mult prea scurt. Un pariu excelent pentru Angela Duckworth ar fi o imersiune adâncă în mediul de business și o nouă carte, de această dată despre „Cultura organizațională GRIT”. Nu știu însă dacă face parte din scopul ei înalt. GRIT este o pledoarie superbă a Angelei Duckworth pentru pasiune și perseverență. Geniul nu este „abilitatea de a obține lucruri minunate în viață fără efort”, ci „muncă asiduă, cu toată ființa ta, pentru atingerea excelenței”. GRIT nu este însă totul. În finalul cărții autoarea prezintă propria rețetă pentru o viață împlinită – la GRIT se adaugă bunătatea, moralitatea, compasiunea. O combinație minunată între ceea ce ea numește – punctele forte ale voinței, inimii și minții. Dar GRIT rămâne un ingredient special, înseamnă pur și simplu „să cazi de șapte ori și să te ridici de OPT”!
