Motivația, regina dezvoltării organizaționale

Motivatie

Motivația este cel mai ezoteric și mai incitant subiect organizațional, tratat cel mai adesea ca și cum am vorbi despre stocul de legume de la aprozar: avem sau nu avem. Iar, dacă nu avem, să aducem!

Dincolo de teoriile psihologice care caută răspunsuri profunde și definiții sofisticate, motivația este o energie, un fior care ne orientează acțiunile. Motivația este într-adevăr cheia tuturor temelor, dilemelor și problemelor organizaționale. Este și cel mai delicat și rafinat subiect de discuție care, pentru a fi abordat, cere foarte mult respect.

O discuție despre motivație care nu stă sub umbrela respectului, atât a celui care vrea să genereze motivație într-o anumită direcție, cât și a celui care ar trebui să o aibă, este timp consumat degeaba. Este ca și cum vezi un film interesant la finalul căruia nu ai concluzii și nici nu mai ții minte despre ce a fost. Este, fără îndoială, cel mai bine investit timp, dar, din păcate, ca orice investiție responsabilă și consistentă, vine la pachet cu multă reticență și cu și mai multă stângăcie pentru practicienii mai puțin antrenați.

Ne lipsește exercițiul despre CUM ne înțelegem motivația și alegem de cele mai multe ori sedentarismul intelectual sau emoțional. Înainte de orice, discuția despre motivație, oricât de organizaționali și de profesioniști sau de raționali și de intelectuali vrem să părem, este o discuție despre suflet, despre așteptări, despre nevoi, despre frici. Toate acestea din urmă sunt temele autentice în discuția despre motivare, iar acest cuvânt este un efect, nu o cauză, așa că nu ajută prea mult nici utilizarea lui.

Omul simte ce îl motivează, nu este ceva ce știe rațional. Motivația nu poate fi condusă sau generată în sine, ea este obținută ca efect al unui proces sau al unui demers complex prin care cei implicați caută sursele care alimentează motivația potrivită pentru atingerea unui scop. Niciodată motivația nu este statică sau contemplativă, ci este cel mai dinamic proces interior al fiecărui om. Toate studiile psihologice, sociologice sau diversele instrumente care se referă la motivație punctează corelații puternic semnificative între calitatea performanței și tipul motivației. Dacă sursa motivației este una coercitivă, exterioară, performanța este volatilă, greu predictibilă; dacă sursa motivației este una interioară, personală și autentică, performanța omului sau a organizației este predictibilă și sustenabilă pe termen lung.

Liderii buni și pricepuți știu că tema lor reală este identificarea surselor de motivație ale celor pe care îi conduc.

Liderii mai puțin performanți cred mai degrabă că motivația oamenilor nu este treaba managementului, ci că este o temă de resurse umane. Cele mai multe organizații măsoară cu regularitate gradul și nivelul motivației, dar prea rar își pun problema identificării și înțelegerii mecanismelor cauzale din spatele motivației, măsurând-o doar contemplativ.

În mod fundamental greșit, majoritatea organizațiilor identifică sau își aleg un sistem de valori și se așteaptă ca acesta, înrămat și afișat la recepție, să genereze motivație. Liderii au impresia că respectarea regulilor creează disciplină în organizație, aceasta fiind direct asociată cu performanța. Ambele exemple sunt parțial adevărate. Un sistem de valori cu șanse să genereze performanță într-o organizație este un sistem care poate fi decodificat de fiecare angajat în parte, la nivelul lui de nevoi și de înțelegere. Un cadru de reguli nu va crea niciodată disciplină dacă nu există valori pe care aceste reguli să le servească.

Cu alte cuvinte, regulile și respectarea lor ca scop în sine sunt un mecanism limitativ și care inhibă orice sursă de motivație, pe când disciplina, în mod cert, este un efect al unei motivații puternice, deja existente. Disciplina creează reguli, dar regulile nu creează disciplina.

Cumva, motivația este un adevăr subiectiv care se află la mai multe capete, mai exact la oricâți sunt cei implicați în atingerea unui scop sau obiectiv comun, iar arta în conducerea oamenilor este să stăpânești activ această informație. Singurul adevăr obiectiv despre motivația oamenilor este că fiecare om are adevărul său subiectiv.

Acest articol a fost publicat în revista Business Magazin pe 20 iunie 2012 și face parte din colecția noastră de know-how și instrumente, care susține consolidarea unei culturi constructive și a unui leadership autentic în organizații.

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments