Toată lumea se pricepe la fotbal și, mai trendy – nu neapărat mai nou -, toată lumea organizațională se pricepe la schimbare. Cei mai mulți dintre oameni cred că știu foarte bine ce presupune schimbarea și așteaptă, uneori contemplativ, alteori cu nerăbdare, ca restul lumii să se schimbe.
Mai există și cazul în care altcineva a văzut filmul și l-a povestit celui care știe acum exact despre ce este vorba. Așadar, am aflat, deci eu sunt ceea ce știu! Din păcate, cam până aici durează procesul de schimbare pentru majoritatea oamenilor. Cei mai mulți dintre oameni cred că știu foarte bine ce presupune schimbarea și așteaptă, uneori contemplativ, alteori cu nerăbdare, ca și ceilalți să se schimbe. Dacă ei știu și înțeleg rațional ideea de schimbare înseamnă că acum pot deveni fini observatori, chiar comentatori sau arbitri ai schimbării celorlalți.
Cea mai puțin periculoasă categorie este, deocamdată, aceea a celor care nu au ajuns să se apropie de subiect. Nici ei nu sunt interesați de vreo mecanică a schimbării, dar nici schimbarea nu le dă târcoale.
Cea mai complicată categorie este a celor care știu clar despre ce este vorba, dar ei sunt extrem de puțini: cam cât ar fi o găleată de apă aruncată în Dunăre. Pentru ei, discuția despre schimbarea lor este cel mult o remarcă, nu un subiect în sine. Este așa nu pentru că ei nu au ce spune, ci pentru că este atât de mult de spus, încât limitarea la o discuție simplă ar duce în derizoriu un proces îndelungat și plin de semnificații pentru ei. Este greu pentru cineva din afară să înțeleagă cum o coincidență îți poate schimba viața sau cum o vorbă spusă la momentul potrivit te face să începi să auzi, cum o pictură te poate privi sau cum ai discutat cu terapeutul tău sute de ore despre același subiect și tot nu i-ai înțeles rostul. Tot vorbesc despre schimbare ca proces, dar este în același timp imposibil și banal să îl definesc pentru că nu ne motivează și nu ne schimbă aceleași lucruri pe toți. Oamenii care au auzit că există filmul vor spune că știu despre ce este vorba, iar cei care l-au văzut ar putea comenta, cel mult, despre performanțele cinematografice. Cei care au citit cartea vor zâmbi cu îngăduință. Cinicii care au citit cartea și-ți scot ochii că nu ai citit-o și tu intră tot în grupa celor care au văzut filmul pentru că, evident, experiența lecturii nu le-a folosit prea mult.
Altă întrebare pe care o pun de obicei cei care știu că există filmul schimbării este „cât durează?”. Răspunsul îi demotivează totdeauna: niciodată nu se termină, odată ce ai început. Urmează a doua întrebare: „Nu este mai bine să nu încep?”. Și la această întrebare răspunsul este ciudat pentru că nici începutul nu este clar determinat la acest proces. Cine poate ști cum i se poate activa motivația de schimbare? Important însă este să fii cu ochii pe tine ca să nu-ți ratezi momentul. Nicio cură de slăbire eficientă nu începe de luni, ci din momentul când începe.
Cea mai dragă dintre obiecțiile de schimbare despre care vorbesc cu oamenii este următoarea: „Nu pot să trec în extrema cealaltă, nu pot din rău să mă fac bun deodată, o să spună lumea că am luat-o razna!”. Însă schimbarea nu este despre a te face bun după ce ai fost rău, ci despre a alege să fii rău atunci când este cazul, nu din principiu. Oamenii care au devenit altfel decât erau înaintea parcurgerii unui proces de schimbare nu sunt nici mai răi, nici mai buni decât erau, ci sunt doar mai asumați și mai parcimonioși cu manifestarea excesivă a emoțiilor, bune sau rele. Nu sunt fericiți în exces sau exaltați, ci mai degrabă împliniți, nu sunt nici triști și nici deprimați, ci mai degrabă perseverenți și determinați să își definească și să își atingă propriile standarde de fericire.
“Procesul de schimbare este un drum lung și merge în direcții diferite și, deși destinația este un obiectiv important, călătoria este cea care produce procesul, iar acesta poate fi analizat și înțeles doar la finalul unor etape, nu înainte. “
Așa se face că un subiect atât de logic și de business cum este schimbarea organizațională lasă manageri de top mirați și cu ochii mari, pentru că ei se așteaptă să vină consultantul să le scrie planul de acțiune pentru schimbare și să le spună când să dea drumul la implementare. Singurul lucru pe care un consultant îl poate face este să ajute oamenii să definească o posibilă destinație și, din când în când, să descopere și să mențină direcția potrivită împreună cu cei pe care îi însoțește.
Niciun om din afara altui om sau din afara altei organizații nu poate avea trăiri în locul altcuiva, dar cineva din afară poate crea cadrul în care aceste trăiri să apară și să fie semnalate. Cea mai importantă mențiune este că procesul prin care se creează cadrul pentru o schimbare nu poate fi niciodată, dar absolut niciodată, anticipat, ci doar construit și consolidat în timp și împreună cu cel sau cu cei care sunt implicați. Singura întrebare pe care, însă, și-o pun cei care participă la acest proces este, fără excepție, de ce oare nu am început mai devreme?
Acest articol a fost publicat în revista Business Magazin pe 8 octombrie 2012 și face parte din colecția noastră de know-how și instrumente, care susține consolidarea unei culturi constructive și a unui leadership autentic in organizații.
