De ce avem nevoie de diversitate și de inovație în echipe?
Multă vreme, „cultura potrivirii” (*culture fit*) a fost regula nescrisă a recrutării: găsim oameni care nu zdruncină prea tare status quo-ul și care se integrează rapid în ceea ce există deja. Ni s-a părut firesc. O echipă performantă trebuie să fie omogenă, aliniată, „în aceeași barcă”.
Apoi a apărut *culture add* — un concept care, în teorie, sună revoluționar: haideți să adăugăm în echipe oameni care vin cu altceva, din alte lumi, cu alte perspective. Și poate, odată cu ei, vin și inovația, și incluziunea.
Sună bine.
Dar este aceasta o soluție reală sau doar un rebranding al aceleiași povești, ambalat mai atractiv pentru vremurile noastre?
Cultura nu se „adaugă”. Se construiește.
Cultura unei organizații nu este un decor în care adăugăm accesorii noi pentru că par în trend.
Este un sistem viu, care se modelează din interior, prin modul în care gândim, luăm decizii, ne raportăm la greșeli și la ceilalți.
Nu putem „adăuga” diversitate într-un sistem care “nu tolerează alte perspective”.
Adevărata problemă nu este lipsa de diversitate, ci incapacitatea de a construi o cultură organizațională sănătoasă, bazată pe principii constructive — nu pe ajustări de fațadă.
Culture Add: un artificiu care maschează ce nu vrem să vedem?
Promovarea *culture add* este, adesea, un ocol. Un fel de „să părem deschiși” fără să ne schimbăm cu adevărat.
E mai ușor să facem un proiect de diversitate decât să punem sub semnul întrebării normele nescrise ale echipei. Nu poți aduce diversitate reală într-un sistem care nu funcționează corect.
Dacă o companie are o cultură bazată pe frică, micro-management și rigiditate, simpla angajare a unor persoane cu perspective diferite nu va schimba nimic. Aparent, echipa este mai “diversă”, dar comportamentele rămân aceleași: frica de a vorbi, lipsa de inițiativă, rezistența la schimbare.
E ca și cum ai sugera unei persoane cu diabet să poarte haine elegante pentru a se simți mai bine.
Ajută? Poate.
Vindecă problema? Nicidecum.
Cultura constructivă: adevăratul punct de plecare
Adevărata soluție nu este să căutăm constant noi buzzwords sau concepte pentru a masca problemele fundamentale, ci să abordăm problema la nivel de sistem. O cultură constructivă nu are nevoie de “culture add”, pentru că, prin natura sa, va genera automat diversitate, incluziune și inovație.
O cultură constructivă este cea care:
- Valorizează gândirea critică și permite angajaților să conteste normele, să propună soluții și să contribuie activ la dezvoltarea organizației;
- Are un leadership autentic, care nu doar impune direcții, ci creează un mediu în care oamenii sunt motivați să se implice și să participe cu sens;
- Funcționează pe baza unor principii clare, nu doar pe reguli impuse de sus, fără înțelegere sau asumare;
- Este flexibilă, se adaptează contextului și valorifică punctele forte ale oamenilor din echipă, fără să forțeze artificial „diversitatea” ca obiectiv în sine.
Într-un astfel de mediu, diversitatea nu trebuie adăugată — ea apare natural.
Companiile care reușesc să creeze astfel de medii sunt cele care generează schimbare reală, nu doar schimbări de fațadă.
Construim sau doar mascăm problemele?
„Culture fit vs. culture add” este, de fapt, o falsă dilemă.
Esența nu este pe cine aduci în organizație, ci “ce tip de cultură creezi în organizație”.
Atâta timp cât companiile vor căuta soluții superficiale pentru probleme sistemice, nimic nu se va schimba. Cultura organizațională trebuie gândită și construită ca un sistem funcțional, nu ca o listă de bifat cu inițiative punctuale.
Îți poți imagina o cultură organizațională în care diversitatea nu e un proiect, ci o consecință firească?
――――――――――――――――――――
*Acest articol a fost realizat cu sprijinul AI — dar cu întrebări umane, discernământ real și idei cultivate în ani de lucru cu organizațiile.
AI-ul nu scrie cultura în locul nostru. Dar ne poate ajuta să o vedem mai clar.*
