A vorbi despre bun simț este la fel cu a vorbi despre fericire sau despre sănătate. Sunt aspirații fundamental umane, dar tocmai faptul că vorbim atât de mult despre ele și ne preocupă atât de mult arată că sunt inepuizabile și veșnic controversabile.
Motivul pentru care se întâmplă așa este că efectele acestor cuvinte nu au loc pur și simplu și nu ajunge nici să vorbim contemplativ despre ele, deoarece este o întreagă știință personală în spatele lor. Această știință personală este dusă la rang de artă pentru fiecare dintre noi. Nu există niciun om în lumea asta care să nu știe ce înseamnă fericire sau bun simț pentru el însuși, așa cum nu există nici prea mulți oameni care să înțeleagă că propria definiție a fericirii sau a bunul simțului nu înseamnă mai nimic pentru restul oamenilor din lumea asta. Bun simțul este atât de normal pentru fiecare dintre noi, știm atât de bine ce este de bun simț atât pentru noi, cât și pentru alții, încât abia când ne trezim în fața efectelor produse de aceste cuvinte ne dăm seama cât de puțin înțelegem despre ele sau cât de puțin facem explicit fiecare dintre noi în legătură cu ele.
Nu am întâlnit niciodată oameni care să spună despre ei înșiși că nu au bun simț sau care să spună că au puțin ori să și-l pună măcar un pic sub semnul întrebării. În ciuda acestei observații, vedem cu ușurință multă lipsă de bun simț în jurul nostru. Bun simț nu este doar despre conduită, despre ce să faci și despre ce să nu faci din punct de vedere al etichetei, ci este despre eticheta morală. Aflăm că nu este bine să mințim sau să furăm, dar nu ne învață nimeni de ce. Ni se spune instituționalizat să nu mințim, dar învățăm de la viață că mințind ne putem proteja. Și atunci ce devine mai important: să nu mint pentru că nu este bine sau să mă protejez?
Învățăm deprinderi tehnice, repetăm până când executăm cu virtuozitate, dar deprinderile morale le învățăm după ureche, dacă avem noroc. Se vorbește în știința conducerii despre modele – despre modelele morale este vorba, nicidecum despre cele de execuție. Pentru că nu face nimeni diferența aceasta simplă, învățăm ce vedem, nu ce este în spatele a ceea ce vedem, și atunci învățarea este extrem de superficială, chiar dăunătoare, dacă modelul este unul fără ținută morală.
Bun simțul are două coordonate extrem de importante care, dacă nu sunt corelate absolut întotdeauna, produc cu ușurință efectele lipsei de bun simț. Este vorba despre eu și despre ceilalți. Eu fără ceilalți sau doar ceilalți fără mine se sfârșesc în frustrare și, implicit, în fisuri morale, de la cele ușoare – ca amoralitatea – la unele mai complexe – imorale chiar.
Ușor paradoxal, chiar dacă preocuparea pentru sine sau pentru ceilalți este mică, atât timp cât este egală, produce mai mult bun simț decât preocuparea lipsită de echilibru dintre cele două. Este mai puțin gravă preocuparea în exces față de ceilalți, dar în acest caz riscul de a se produce efecte de lipsă de bun simț apare la ceilalți. Atunci când centrarea este exclusiv pe sine, despre lipsa de bun simț se poate vorbi și de o parte și de alta. Echilibrul între preocuparea pentru sine și preocuparea pentru ceilalți livrează bun simț.
Bun simțul este atât de implicit, încât nu vorbește nimeni despre el sau atunci când o facem este doar pentru a scoate în evidență lipsa lui, nicidecum manifestarea lui. Despre noi înșine nu ne gândim vreodată că am putea produce percepția de lipsă de bun simț, pe când, despre alții, știm exact în câteva secunde dacă și cât bun simț au.
Bun simțul apare atunci când omenii se văd atât cât sunt, când își reglează așteptările unii de la ceilalți și când își definesc aspirațiile împreună. Alinierea aspirațiilor este un proces de devenire, de bun simț. Dacă din ecuație scăpăm din vedere aspirațiile celorlalți sau, dacă minimizăm efectele beneficiilor pe care alinierea le poate aduce, vom ajunge foarte repede să vorbim sau să ne plângem de lipsă de bun simț.
Bun simțul este un proces de devenire, nu este o informație sau o calitate a cuiva. Este ceva ce nu se termină niciodată, odată începută preocuparea. Dar, dacă nu începem să avem activă această preocupare, avem impresia cu toții că știm ce este bun simțul, atât pentru noi, cât și pentru alții
Acest articol face parte din colecția noastră de know-how și instrumente, care susține consolidarea unei culturi constructive și a unui leadership autentic în organizații.
