Dacă întrebi foarte general oamenii ce și-ar dori ei mai mult în relațiile pe care le au, atât în spațiul personal, cât și la muncă, aproape două din trei răspunsuri vor lista libertatea. Libertatea este un concept la fel de generos și de ofertant ca fericirea sau comunicarea, dar ea este de fapt un efect, nu o cauză sau un scop.
Ești fericit datorită unor motive, ai o comunicare bună pentru că există un cadru care asigură acest lucru, ai libertate atât cât spațiul în care te miști îți permite. Câtă libertate ne permit organizațiile să avem? Cum definim spațiul în care suntem liberi? Câtă libertate ne permit relațiile pe care le avem cu cei cu care interacționăm? Ce preț are libertatea? Dacă are preț, mai este libertate? Este prea multă libertate o lipsă de libertate? Sau prea multă libertate este de fapt cea mai puțină libertate?
În mod paradoxal – sunt sigură că ați întâlnit astfel de oameni – cei care percep că nu au suficientă libertate sunt și cei care spun că anumite lucruri nu sunt treaba lor sau nu sunt în responsabilitatea lor și ei sunt în permanență victima unor cercuri vicioase în care rezolvările sunt întotdeauna în afară. O altă categorie sunt cei care merită libertatea, cei care se autoproclamă liberi și tind să devină (mici) tirani pentru că, la fel ca orice lucru însușit cu forța, și libertatea astfel obținută se poate pierde și atunci cea mai bună apărare este ofensiva permanentă și intimidarea oricui ar putea perturba spațiul atât de protejat.
Este libertatea un dat? Putem da mai multă libertate celor din jurul nostru? Cu siguranță ne putem lua mai multă libertate, însă de dat nu putem da deloc. Oricine simte că trebuie să își primească libertatea de la altcineva are slabe șanse să fie vreodată liber.
Și eu am fost un om care a vrut libertate la un moment dat, nu doar în spațiul organizațional, dar și în cel personal. Retrospectiv, uitându- mă la libertate așa cum o înțeleg acum și vorbind cu oamenii despre ce înseamnă nevoia de libertate în organizații, am conștientizat că se întâmplă foarte rar ca oamenii să înțeleagă libertatea drept o consecință a responsabilității. Cu cât ai responsabilități mai mari, mai diverse și mai bine onorate într-o organizație, cu atât îți crește spațiul în care te poți mișca, deci ai mai multă libertate.
Libertatea este, de fapt, un mare rafinament care se poate dobândi în timp prin receptivitate.
Libertatea nu este un scop de atins, ea se întâmplă atunci când simți că ceea ce faci tu, ca om sau ca angajat, contează pentru cei din jur. Orice om care are această percepție nu va simți niciodată că are nevoie de mai multă libertate. Cu alte cuvinte, un alt mecanism care poate produce libertate este să înțelegem consecințele și semnificația acțunilor fiecăruia dintre noi asupra celorlalți, colegi, clienți, prieteni, șefi, subalterni, iar această clarificare va crește spațiul libertății pe care o avem. Pe de altă parte, am înțeles și de la oamenii liberi ce îi face să se simtă astfel și, surprinzător, ei își înțeleg libertatea mai ales prin plăcerea și prin bucuria pe care le au făcându-și bine treaba.
Cumva, libertatea nu este urmărită, ea urmează. Am interacționat cu oameni care spun că ei fac anumite lucruri pentru că sunt liberi, însă nu cunosc niciun om liber care să simtă nevoia să facă sau să spună ceva despre libertatea lui.
Am conștientizat astfel că libertatea unui om se întinde până acolo unde se întâlnește cu libertatea altui om, indiferent cum sunt măsurate și înțelese aceste libertăți. Liber nu ești dacă poți face ce vrei tu când vrei tu și cum ai tu chef să faci, ci dacă ai modestia și adevărata libertate interioară să rămâi receptiv la orice se întâmplă în jurul tău și să poți reacționa cât mai potrivit și cât mai adecvat. Libertatea este, de fapt, un mare rafinament care se poate dobândi în timp, prin receptivitate. Am întâlnit în organizații și oameni neîngrădiți formal de nimeni și de nimic, dar care nu se simțeau liberi. Căutând să înțeleg cum de niște oameni liberi nu sunt liberi, am realizat că prea multă libertate de fapt înseamnă tot lipsă de libertate. Îngrădirea vine din îngustimea cu care unii oameni se uită la libertatea pe care nu știu cum să o folosească.
Cu siguranță, dacă îi întrebați ce vor de fapt ca să se simtă liberi, vor spune ceva ce depinde de cineva sau de ceva din afara lor. Îi puteți ajuta astfel pe cei care vor să fie liberi să profite de dificultățile care, aparent, îi îngrădesc pentru a se întoarce către ei înșiși și pentru a profita de oportunitatea reală de dezvoltare pe care o au, aceea de a-și mai lărgi spațiul libertății. O nevoie de libertate este în realitate o nevoie de retragere și de redefinire a cadrului în care oamenii interacționează, iar prețul libertății este atât de mare pe cât este și valoarea libertății pentru cine o caută.
Câtă libertate ne trebuie în spațiul organizațional? Atâta cât percepe fiecare că are nevoie în spațiul jobului și al responsabilităților pe care le are de realizat.
Acest articol a fost publicat în Ziarul Financiar pe 18 martie 2012 și face parte din colecția noastră de know-how și instrumente, care susține consolidarea unei culturi constructive și a unui leadership autentic în organizații.
